CIPRIAN CHIRILEANU

IANUARIE 2009

Daruri pentru ochi şi suflet

Pictorul Silviu Orăviţan se dăruieştepe de-a-ntregul Luminii, pe simezele Muzeului de Artă Timişoara, într-o expoziţie cu adevărat memorabilă. Într-un maratonic ritm al sensurilor orizontale, dar mai ales al celor verticale, abundenţa formelor este destinată să exprime mărturiile pătrunzătoare ale crucii. Aurite sau colorate, suprafeţe modulare de pătrate de mici şi mari dimensiuni, plane sau în relief, dar şi prin numeroase alte forme progresive, sugerând arabescuri, induc sentimentul de contemplaţie. Ele au, uneori explicit, alteori îngăduind joaca ghicirii, un centru de interes construit în limbajul simbolic-creştin; astfel, ansamblurile monumentale, cu infiltrări compoziţionale caracteristice neoplasticismului, devin repere ale unui pelerinaj interior.

Galeria Calina şi Onisim Colta (Arad) invită la o fină atingere peste Cărţi şi faguri. În tot ceea ce construieşte vizual artistul, prin grafică sau sculptură, zumzăitul răbdării şi al perfecţiuinii este receptat simbolisticii din imagini. Gânduri..., Biblioteci..., Piramide... Atenţia, pudoarea şi simplitatea formelor, etalate ezoteric, reflectă influenţele cuceritoare ale metafizicului figurativ. Nu este un singur clopot, nu doar o singură carte şi, în niciun caz, unicul acoperiş deasupra noastră. Este, fără îndoială, una din expoziţiile împlinite de sensibilitate artistică, argumentând înţelegerea unui demers iniţiatic.

În continuare, tot la Galeria Calina, este oferită, de către pictorul Ştefan Pelmuş (Bucureşti), o „cină tainică”, cu toţi Cavalerii Mesei Rotunde strânşi în jurul talismanului de smarald al Graal-ului. Aceştia se desfată cromatic – dar nu cu verde, care aproape lipseşte, sau cu roşu, sângeriu, scurs în doze controlate, ci printr-un îmbelşugat „meniu” decorativ şi o puzderie de mici elemente alegorice, pre-umblate pe la Hieronymus Bosch, Breugel cel Tânăr sau Salvador Dali: cuie, spice, potire... multe detalii transformate, oarecum fantastice, spontane, în devălmăşie şi captive în ştiinţa traseelor vigilent înşiruite.

O altă expoziţie, împrejmuită în convenţii creştine, la Galeria Helios, cu picturi şi scenografii semnate de Dumitru Popescu. Într-o prezentare formal-scenografică, seria peisajelor arhitecturale (Biserici greceşti), este urmată de cea reflectând pustietatea stâncoasă ale lăcaşurilor de la Meteora, sau a rădăcinilor Apocaliptice: aici, respiraţia se înţepeneşte brusc în impunătorul triptic (Taborică), o desfătare vizuală cu mântuiri intens trăite şi capete aplecate sub crucificare. Expresivitatea picturală rămâne în seama decorului scenic, vecină impresionismului.

Tot la Galeria Helios, o expoziţie contrastantă, semnată dar şi intitulată Traian Abruda – pictură mică şi Ovidiu Vuia – sculptură mare. Contrastul este, la cel dintâi, supra-solicitat: picturile, de dimensiunea colii ministeriale, conţin peisaje marine de la Mare Nostrum, într-o „competiţie” peisagistică româno-bulgară, asumată personal, la Constanţa şi Balcic. La rândul lor, sculpturile verticale mari, ale celui de-al doilea, materializate dintr-o singură bârnă, îşi generează iluziile de formă graţie înălţimii şi a scoabelor ce leagă „părţile”, ori zonelor şănţuite adânc, în opoziţie cu suprafeţele plane, atent şlefuite.

Debut de poveste al graficianului Radu Buriac, la Fundaţia Rubin – Café Papillon, cu serigrafia celor O mie şi unu de gânduri. Diferite aranjamente de busturi alb-negru, în profil, pioni ai câmpului de şah cu lupte directe sau circulare, ale non-culorilor, sunt reperele expoziţiei. În compoziţii deschise, aerisite, zăbovirea Şeherezadei se prinde de povestea joculului dinamic şi nestingherit al figurinelor peste hârtii, te miri unde, ori cui. Au rămas gândurile, umbre ale personajului-prototip, mai puţin o mie...

(Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 6 ianuarie 2009)

După cum filosofia pădurarului taciturn, aşa şi întreruperile secvenţiale ale sculpturilor Deliei Brânduşescu (Germania), artista Locuri-lor din Galeria Triade. Peste tot şi de-a lungul materialului lemnos, domină repetitiva proporţie dintre gol şi plin, înşirată precum rămăşiţele din vertebre ale unui schelet anonim. Câteva calupuri împrejmuite de rumeguş, au amintirea descoperirilor arheologice, dar şi tristeţea copacilor tăiaţi tranşant. Altele, rănduite pe direcţii drepte sau circulare, se asociază locurilor de retragere dintr-o pribegie aflată în continuă mişcare. O expoziţie odihnitoare, cu puteri meditative.