Negrul este elementul de legătură ale celor două săli de la parterul Muzeului de Artă din Timişoara, în prezenţa artiştilor Dany Madlen Zărnescu (colaj şi artă minimală) şi Gheorghe Zărnescu (desene şi sculpturi în bronz), ambii din Bacău. Astfel, dintre lucrările expuse parietal de Madlen reţin atenţiei întunericul mat al hârtiilor aşternute compact, prin colaj, din care răzbate câte o fantă cromatică luminoasă precum Bing-Bang-ul dimineţilor întârziate. Într-un registru diferit, sculpturile semnate de Gheorghe Zărnescu imită perfect prospeţimea lemnului carbonizat, dominat de amărăciunea gustului de cenuşă şi lumina jarului încă mocnit. Complexitatea expoziţională generală este definită între reperele artistice contemporane conţinute de formule personale aflate în zona experimentalului.
Haiku-ul – poezia japoneză dedicată naturii cu un „atât de mult exprimat prin atât de puţin” – este sinteza conceptuală declarată de sculptorul Maxim Dumitraş (Sângeorz-Băi), în expoziţia sa de la Muzeul de Artă din Timişoara. Veşmânturi..., Verigi... şi Absenţe... sunt titlurile-cheie pentru cei 30 de ani de creaţie personală. Însă dominanta vizuală este prezenţa cercului – închis, deschis, imperfect, tridimensional etc – şi spaţiul (e)liber(ator) dinlăuntrul sau dimprejurul lui, ca atribut filosofic complex al imponderabilităţii, în termenii silabisiţi de un posibil haiku: Din cercul meu alb/ Absent, veşmânt peste lanţ,/ Am timp şi aer. Aceleaşi circumferinţe a formei geometrice se regăsesc şi pe simeze, în desene pe pânză realizate cu baiţ, cu bucăţi de şipci arse şi colate, şi mult alb. Evenimentul a fost întregit de prezentarea albumului De la natură la sens, o retrospectivă generală a operei artistului pe durata celor trei decenii.
La Galeria Calina este prezent un pictor al nonculorilor, Răzvan Boar (Bucureşti), cu Possible Pasts, Trecuturi posibile. O undă nostalgică insinuantă se strecoară în portrete, cu diferite percepţii ale stării ei: odată prin relaţionarea tuşelor învolburate, de factură expresionistă, urmat de estomparea fizionomiei cu trăsături regăsite în lucrările târzii (expresioniste) ale lui Francis Bacon, sau prin aparente colaje şi surprinzătoare trompe l’oeil aşternute peste faţă, din repertoriul cubisto-dadaist. Corolarul este conturat de imaginea virtuală a unui alt personaj, intuit, tipic tulburărilor psihice ale dedublării, sau de apariţia fiinţelor-umbră, misterioase, din fotografiile lipsite de trucaje tehnice.
Renaşterea Bănăţeană – Supliment Paralela 45, 5 octombrie 2010
Postări
